PLĂCINȚÍCĂ, plăcințele, s. f. 1. Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂCINȚÍCĂ s. (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă. (A mâncat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plăcințícă s. f., g.-d. art. plăcințélei; pl. plăcințéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂCINȚICA-VÁCII s. v. pătlagină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink