PLĂCÚȚĂ, plăcuțe, s. f. Diminutiv al lui placă. – Placă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
plăcúță s. f., g.-d. art. plăcúței; pl. plăcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink