PLĂPUMÁR, plăpumari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. – Plapumă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂPUMÁR s. (Mold.) mindirigiu. (E ~ de profesie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plăpumár s. m., pl. plăpumári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂPUMÁR ~i m. Meșter de plăpumi. /plapumă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink