PLĂPẤND, -Ă, plăpânzi, -de, adj. 1. (Despre ființe) Lipsit de rezistență, de vitalitate; debil, firav; p. ext. fragil, delicat, fin. 2. (Despre plante) Nedezvoltat; lipsit de sevă, gingaș, delicat. 3. Fig. Care se lasă ușor impresionat; sensibil. – Din lat. *palpabundus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂPÂND adj. v. debil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Plăpând ≠ robust, viguros, zdravăn
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
plăpând adj. m., pl. plăpânzi; f. sg. plăpândă, pl. plăpânde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂPÂND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care are o constituție lipsită de vigoare; slab; șubred; delicat; gingaș. 2) (despre plante) Care este lipsit de sevă; fără sevă. /<lat. palpabundus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink