PLĂTÍCĂ1, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂTÍCĂ2, plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂTÍCĂ s. (IHT.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLĂTÍCĂ s. v. glădiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plătícă (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plătícii; pl. plătíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂTÍCĂ1 ~ci f. Pește de talie medie, cu capul mic și cu corpul plat, de culoare cenușie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLĂTÍCĂ2 ~ci f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie și cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiță. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink