PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat de pneumococ, referitor la pneumococ; de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PNEUMOCÓCIC, -Ă adj. provocat de pneumococi. (< fr. pneumococcique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pneumocócic adj. m. (sil. pne-u-), pl. pneumocócici; f. sg. pneumocócică, pl. pneumocócice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PNEUMOCÓCIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de pneumococi; propriu pneumococilor. 2) Care este provocat de pneumococi. [Sil. pne-u-] /pneumococ + suf. ~ic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink