PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, bioxid de siliciu, de fier etc.), care determina inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PNEUMOCONIÓZĂ s.f. Boală constând în leziuni pulmonare provocate de inhalarea prafului de cărbune, de metale etc. [Pron. pne-u-... -ni-o-. [< fr. pneumoconiose, cf. gr. pneumon – plămân, konis – praf].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PNEUMOCONIÓZĂ s. f. afecțiune pulmonară cronică provocată de inhalarea prafului din roci, metale etc. (< fr. pneumoconiose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pneumoconióză s. f. (sil. pne-u-, -ni-o-), g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PNEUMOCONIÓZĂ ~e f. Stare patologică cronică, de obicei profesională, constând într-o afecțiune pulmonară, provocată de inspirarea îndelungată a unui praf nociv (de cărbune, de silice etc.). [Sil. pne-u-mo-co-ni-o-] /<fr. pneumoconiose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink