PNEUMOTORÁX s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, datorită perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav, până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PNEUMOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament al tuberculozei (care constă în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală, comprimând și imobilizând astfel plămânul până la vindecarea completă). ♦ Acumulare de gaze sau de aer în cavitatea pleurală. [< fr. pneumothorax, cf. gr. pneumon – plămân, thorax – piept].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PNEUMOTORÁX s. n. acumulare de gaze sau de aer în cavitatea pleurală. ◊ introducere artificială a aerului în cavitatea pleurală, în scop diagnostic sau terapeutic, în vederea colapsoterapiei. (< fr. pneumothorax)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pneumotoráx s. n. (sil. pne-u-), pl. pneumotoráxuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PNEUMOTORÁX ~uri n. 1) Stare patologică constând în acumularea de aer sau de gaze în cavitatea pleurală (ca urmare a unor leziuni). 2) Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, care constă în comprimarea plămânului (în vederea cicatrizării leziunii) prin introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumothorax
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink