POÁRCĂ, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafă. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un băț spre o groapă o minge, o bilă etc., în timp ce ceilalți jucători încearcă să-i oprească trecerea; p. ext. minge, bilă etc. cu care se joacă ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POÁRCĂ s. v. purcea, scroafă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poárcă2, poárce, s.f. (reg.) pălărie sau căciulă uzată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
poárcă s. f., g.-d. art. poárcei; (scroafe) pl. poárce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POÁRCĂ ~ce f. 1) pop. Femelă a porcului (sau a mistrețului); scroafă. 2) la sing. Joc de copii la care participă mai mulți jucători așezați în cerc, dintre care unul, numit porcar, se străduiește să împingă cu bățul un obiect (os, ciot, minge etc.) într-o gropiță, numită goger, iar ceilalți se străduiesc să-l împiedice. A se juca de-a ~ca. 3) Obiect care se folosește la acest joc. /<lat. porca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
de-a poárca loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink