POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POÁRĂ f. : A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POÁRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuție, disensiune, dispută, di-vergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poáră s. f. – (Mold., Trans.) Dezacord, discordie, neînțelegere. Sl. pora „violență” (Cihac, II, 244; Tiktin), cf. bg., slov. opora „opoziție”, sb. odpor „ceartă”. – Der. întrapora, vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coșbuc, cf. Pușcariu, Dacor., VII, 121.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poáră s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink