POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCAIÁNIE s. v. căință, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pocăință, re-gret, remușcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăință; una din cele șapte taine ale bisericii creștine. 2. (înv. și reg.) pedeapsă pentru ispășirea păcatelor; suferință, chin, penitență. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocaiánie s. f. (sil. -ca-ia-ni-e), art. pocaiánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocaiániei; pl. pocaiánii, art. pocaiániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink