PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÓCHER s.n. Joc de cărți. [Pl. -re, -ruri. / cf. engl., fr. poker].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÓCHER s. n. joc de cărți, în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige în diferite combinații. (< ngr., fr. poker, germ. Poker)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pócher / póker [e pron. ă] s. n., pl. póchere / pókere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
pócher s. n., pl. póchere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÓCHER ~e n. Joc de cărți în care fiecare participant, dispunând de 5 cărți, poate să câștige, dacă are într-adevăr combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i facă pe parteneri să creadă în aceasta. /<fr., engl. poker
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink