Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
POCÍRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci. – V. poci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCÍRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. stâlcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocíre s. f., g.-d. art. pocírii; pl. pocíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE POCÍ mă ~ésc intranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POCÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuțări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍ vb. v. deochea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocí, pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. și pl. poceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink