Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: poci (verb tranzitiv) , pocit (adjectiv) , pocita (verb tranzitiv)   
POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCÍT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍT adj. v. bizar, ciudat, curios, excen-tric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, singular, sinistru, straniu, sumbru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍT s. v. stâlcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocít1 s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocít2, pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE POCÍ mă ~ésc intranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POCÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. stâlci. 3. v. maimuțări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍ vb. v. deochea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCITÁ vb. v. deochea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocí, pocésc, vb. IV (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocésc, imperf. 3 sg. poceá; conj. prez. 3 sg. și pl. poceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)