POCITÚRĂ, pocituri, s. f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocitúră s. f., g.-d. art. pocitúrii; pl. pocitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POCITÚRĂ ~i f. 1) Ființă pocită; momâie; monstru. 2) Lucru bizar. /a (se) poci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink