POCIÚMB, pociumbi, s. m. (Înv. și pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp. ♦ Spec. Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. 2. (Înv. și reg.) Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCIÚMB s. v. bârnă, buștean, butuc, fus, grindă, par, parmac, pripon, stâlp, țăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pociúmb s. m., pl. pociúmbi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink