POCLÍT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCLÍT s. v. burduf, coș, coviltir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poclít, poclíturi, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
poclít (poclíturi), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poclít s. n. (sil. -clit), pl. poclíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink