POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCNITÚRĂ s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 2. v. plesnitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocnitúră s. f., g.-d. art. pocnitúrii; pl. pocnitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink