Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pocâlti (verb) , pocâltire (substantiv feminin)   
POCÂLTÍRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se pocâlti.V. pocâlti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pocâltíre s.f. (înv. și reg.) 1. slăbire accentuată; istovit de foame. 2. epilepsia cailor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocâltíre s. f., g.-d, art. pocâltírii; pl. pocâltíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POCÂLTÍ, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pocâltí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocâltésc, imperf. 3 sg. pocâlteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pocâlteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)