POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCĂÍNȚĂ s. 1. v. regret. 2. (BIS.) dezlegare, iertare, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocăínță s. f., g.-d. art. pocăínței; pl. pocăínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POCĂÍNȚĂ ~e f. 1) rel. Mărturisire a păcatelor în scopul de a le ispăși; penitență. 2) Regret pentru o greșeală săvârșită. /a se pocăi + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink