PODBEÁL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbál s. m., podbeálă s. f.] – Din bg., scr. podbel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
podbeál (podbéli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
PODBEÁL podbéli m. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, scundă, păroasă, având frunze mari, rotunde, și flori galbene, folosită în scopuri medicinale și alimentare. [Var. podbal] /<bulg., sb. podbel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
podbeál/podbál s. m., pl. podbéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink