Dex podea

PODEÁ, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. 2. (Înv. și reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [Pl. și: podeli. – Var.: podeálă s. f.] – Et. nec.

PODEÁ s. 1. v. dușumea. 2. pardoseală, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)

podeá s. f., art. podeáua, g.-d. art. podélei; pl. podéle

PODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.

A PODÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din pod

PODEÁ ~éle 1) Înveliș (de lemn, de piatră, de ciment etc.) cu care se acoperă suprafața de jos a unei încăperi; pardoseală. 2) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un astfel de înveliș. 3) înv. Tavan de scânduri al unei încăperi. 4) Scândură întrebuințată la tavan. [Art. podeaua; G.-d. podelei] /cf. a podi

PODÉLE s. pl. v. plafon, tavan.

PODÍ vb. v. pardosi.

podí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podésc, imperf. 3 sg. podeá; conj. prez. 3 sg. și pl. podeáscă