PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță de vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl. podŭgorije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODGÓRIE s. (reg.) viet. (~ Murfatlar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
podgórie (podgórii), s. f. – 1. Regiune de deal, colin[ subalpină. – 2. Viță-de-vie, plantație de viță-de-vie. Sl. podŭgorije „vale” (Miklosich, Lexicon, 598; Cihac, II, 273; Conev 42), cf. pogorî, slov. podgorje. – Der. podgorean, adj. (rar, subalpin; s. m., viticultor); podgoriu, adj. (bogat în podgorii), creație forțată la Alecsandri.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
podgórie s. f. (sil. -ri-e), podgória (sil. -ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, art. podgóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODGÓRIE ~i f. 1) Regiune (deluroasă) cultivată cu vii; regiune viticolă. 2) Plantație de viță de vie (de un anumit sort). [G.-D. podgoriei; Sil. ri-e] /<sl. podugorije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
podgoríu adj. m., f. podgoríe; pl. m. și f. podgoríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink