PODMÉT, podmeturi, s. n. (Reg.) Momeală, nadă [Pl. și: podmete]. Din. sl. podŭmetŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODMÉT s. v. amorsă, momeală, nadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
podmét, podméturi, s.n. (înv. și reg.) 1. momeală, nadă. 2. ciucure.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
podmét (podméturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
podmét s. n., pl. podméturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink