POETÁSTRU, poetaștri, s. m. (Depr.) Poetaș. [Pr.: po-e-] – Din fr. poétastre, it. poetastro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POETÁSTRU s.m. (Depr.) Poet lipsit de talent; poetard. [< fr. poétastre, it. poetastro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POETÁSTRU s. m. (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetard. (< fr. poétastre, it. poetastro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POETÁSTRU s. (depr.) poetard, poetaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poetástru s. m., art. poetástrul; pl. poetáștri, art. poetáștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POETÁSTRU ~ștri m. depr. Poet lipsit de talent; versificator; poetaș. [Sil. po-e-] /<fr. poétastre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink