POFÁLĂ s. f. v. pohfală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pofálă (-ắli), s. f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink