PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pofíl (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pófil s. n., pl. pófile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink