Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pofti (verb tranzitiv) , poftim   
POFTÍM interj. Formulă de politețe care se folosește: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ține; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva; pentru a îndemna la acțiune; c) (adesea precedat de exclamația „ei”) pentru a exprima indignare, ciudă, reproș, nemulțumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POFTÍM interj. 1) (se folosește pentru a invita o persoană să intre, să se așeze sau pentru a i se înmâna ceva). 2) (se folosește când cineva, nedeslușind cele spuse, cere să i se repete încă o dată). 3) (fiind precedat de interjecția ei, exprimă indignare, ciudă, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ți-o bună. /v. a pofti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POFTÍM interj. 1. ia!, na!, ține! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce?, cum?, (pop. și fam.) ha? (~? N-am auzit!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poftím interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POFTÍ poftésc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ◊ Cât poftești cât dorești; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitație; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecțiune; a ura. 4) (urmat de o propoziție completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă ușa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiți în ospeție la noi. ◊ Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o pățească). /<sl. pohotĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POFTÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i plăcea, a voi, a vrea. (Rămâi cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 8. v. invita. 9. v. îndemna. 10. a veni. (Îl roagă să ~ la catedră.) 11. v. îndrăzni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poftí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftésc, imperf. 3 sg. pofteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pofteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)