POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POFTITÓR adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poftitór adj. m., pl. poftitóri; f. sg. și pl. poftitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POFTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care poftește; care invită. 2) Care dorește ceva nespus de mult; lacom la ceva; ahtiat. /a pofti + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink