POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POGONÍCI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mână vitele la arat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pogoníci s. m., pl. pogoníci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POGONÍCI ~ m. pop. Băiat care mână vitele (în timpul aratului). /<bulg. pogoniț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink