POGONOFÓR, pogonofori, s. m. (La pl.) Grup de nevertebrate superioare, vermiforme, cilindrice, cu corpul lung și subțire, care se hrănesc prin absorbția hranei capturate și digerate la nivelul tentaculelor (Pogonophora); (și la sg.) animal din acest grup. – Din fr. pogonophore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pogonofór s. m., pl. pogonofóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POGONOFÓRE s. n. pl. încrengătură de animale vermifore marine din regiunile abisale, care trăiesc în tuburi dintr-o substanță chitinoasă. (< fr. pogonophores)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink