POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pogonărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POGONĂRÍT ~uri n. (în Moldova și în Muntenia medievală) Impozit pentru fiecare pogon de culturi agricole (vie, tutun, porumb etc.). ~ pe vii. /pogon + suf. ~ărit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink