POIÁTĂ, poieți, s. f. (Reg.) 1. Adăpost (rudimentar) pentru păsările de curte, pentru porci, pentru vite. 2. Adăpost pentru oameni, la câmp sau la stână. ♦ Bucătărie de vară. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POIÁTĂ s. v. bordei, cocină, colibă, coteț, grajd, pătul, staul, șopron.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poiátă s. f., g.-d. art. poiéții; pl. poiéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POIÁTĂ poiéți f. reg. Construcție anexă pentru animale sau pentru păsări domestice într-o gospodărie personală. /<sl. pojata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink