POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink