POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLARIMETRÍE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active. /<fr. polarimétrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polarimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink