POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din fr. polarimètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLARIMÉTRU ~e n. fiz. Aparat pentru măsurarea gradului de polarizare a luminii. /<fr. polarimetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polarimétru s. n. (sil. -tru), art. polarimétrul; pl. polarimétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink