POLARIZÓR, -OÁRE, polarizori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce polarizarea luminii; polarizant. 2. S. n. Dispozitiv optic care servește la polarizarea luminii. – Din fr. polariseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLARIZÓR s.n. Aparat pentru obținerea luminii polarizate; polarizator. [Cf. fr. polariseur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLARIZÓR, -OÁRE I. adj. polarizant. II. s. n. dispozitiv optic pentru polarizarea luminii. (< fr. polariseur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLARIZÓR adj. v. polarizant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polarizór s. n., pl. polarizoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLARIZÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care poate polariza lumina. /<fr. polariseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLARIZÓR2 ~oáre n. Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii. /<fr. polariseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
polarizoáre adj. f., pl. polarizoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink