POLAROGRAFÍE s. f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din fr. polarographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLAROGRAFÍE s. f. metodă de analiză electrochimică a unor substanțe prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric. (< fr. polarographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polarografíe s. f. (sil. -gra-), art. polarografía, g.-d. polarografíi, art. polarografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink