POLCOVNICÍE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
polcovnicíe s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink