POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă1. – Polcă1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLCÚȚĂ s. v. scurteicuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polcúță1, polcúțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polcúță3, polcúțe, s.f. (reg.) poala unei cămășuțe țărănești.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polcúță s. f., g.-d. art. polcúței; pl. polcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink