PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din germ. Polder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÓLDER s.n. (Geol.) Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. [< fr., ol. polder, germ. Polder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÓLDER s. n. porțiune joasă de uscat formată de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. (< germ. Polder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pólder s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink