POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÉMIC, -Ă adj. Care aparține polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLÉMIC adj. v. combativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polémic adj. m., pl. polémici; f. sg. polémică, pl. polémice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLÉMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polemică; propriu polemicii. /<fr. polémique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink