POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele s*****e mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLÉN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< fr., lat. pollen, germ. Pollen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLÉN s. (BOT.) (înv. și reg.) pulbere. (~ de flori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polén s.m. sg. (reg.) pelin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polén s. n., pl. polénuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLÉN ~uri n. bot. Praf gălbui produs de anterele plantelor cu semințe. /<fr., lat. pollen, germ. Pollen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink