Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLENIZÁRE s. (rar) polenizație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polenizáre s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POLENIZÁ ~éz tranz. (plante) A fecunda transformând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLENIZÁRE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polenizá vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, 3 sg. și pl. polenizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. polenizéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink