POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLENIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. n. plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polenizatór s. m., pl. polenizatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink