POLIANDRÍE s. f. Formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătorească în același timp cu mai mulți bărbați [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIANDRÍE f. (mai ales în perioada matriarhatului) Formă de căsătorie în care o femeie are concomitent mai multi soți. [Sil. -li-an-] /<fr. polyandrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIANDRÍE s.f. 1. Formă istorică de organizare a familiei, în care o femeie era căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – bărbat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIANDRÍE s. f. 1. situație a unei femei căsătorite în același timp cu doi sau mai mulți bărbați. ◊ împerechere a mătcii albinelor cu mai mulți trântori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poliandríe s. f. (sil. -li-an-), art. poliandría, g.-d. poliandríi, art. poliandríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink