POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță1 + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLICIOÁRĂ s. 1. (reg.) policuță. (~ pentru cărți.) 2. (TEHN.) poliță, (reg.) preghiță, primblă, salbă, (Bucov. și Maram.) podhorniță. (~ jugului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
policioáră s. f., g.-d. art. policioárei; pl. policioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink