POLICLÍNICĂ s.f. Unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. [Gen. -cii. / < fr. policlinique, rus. poliklinika, cf. germ. Poliklinik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLICLÍNICĂ s. f. unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
policlínică s. f. (sil. -cli-) → clinică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLICLÍNIC, -Ă, policlinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Instituție medicală de consultații și de tratament ambulatoriu, organizată teritorial și pe specialități; clădire în care este instalată o astfel de instituție. 2. Adj. De policlinică. – Din fr. polyclinique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLICLÍNICĂ ~ci f. 1) Instituție curativ-profilactică care acordă asistență medicală bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire unde se află această instituție. [G.-D. policlinicii] /<fr. polyclinique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
policlínic adj. m., pl. policlínici; f. sg. policlínică, pl. policlínice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink