POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys – numeros, hedra – față].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
poliédru s. n. (sil. -li-e-dru), art. poliédrul; pl. poliédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIÉDRU ~e n. Corp geometric cu mai multe fețe poligonale. [Sil. -li-e-] /<fr. polyedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink