POLIELÉU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polieléu (polieléie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
polieléu (polieléie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink